Ai avut momente în care te-ai simțit ca un fel de „salvator al echipei”, nu? Când erai acolo mereu, să rezolvi totul, să iei toate greutățile asupra ta, să îți pui toată energia în a-i ajuta pe ceilalți să reușească? Nu că ar fi cerut ei asta, dar, dintr-un motiv sau altul, ai ajuns să crezi că doar tu poți face față.
Ai ajuns cumva să fii „salvatorul” echipei. Toată lumea te știe ca „mama răniților”. Nu contează ce se întâmpla, te apuci să rezolvi, să ajuți, să te sacrifici pentru binele tuturor. Pentru că….„Dacă nu mă implic eu, totul se va prăbuși. Dacă nu mă apuc de treabă, cine va salva situația?”
„Nu vreau să-i las să se chinuie! Eu trebuie să le ușurez munca, altfel vor suferi și eu nu pot permite asta!”
Și așa îți iei toate responsabilitățile asupra ta. Dar, pe măsură ce aduni tot mai multe, te simți din ce în ce mai încărcat, mai epuizat. E ca și cum ai purta o geantă de călătorie cu tot ce au nevoie ceilalți: laptopuri, proiecte, termene limită, dorințe neexprimate și frustrări. Și tu încerci să ții totul în echilibru. Te simți ca un supererou, iar la finalul zilei ai senzația că ai trăit o viață întreagă în câteva ore.
Ceea ce nu realizezi atunci este că, pe măsură ce salvezi pe toată lumea, tot tu devii omul care își poartă singur povara.
Toți depind de tine și, dintr-o dată, ajungi să crezi că fără tine nu se poate mișca nimic. Că nimeni nu poate face față, că totul se rupe dacă tu nu ești acolo. E ca și cum te-ai trezi în mijlocul unui film în care îți spui „mă sacrific pentru binele echipei”, dar nu realizezi că, în realitate, tu ești cel care se pierde pe drum. Nu mai știi cine ești fără această povară.
Nu îți trece nici măcar o secundă prin cap că oamenii aceia, care par să depindă de tine, sunt de fapt mai mult decât capabili să trăiască și fără tine. Ei au dreptul să eșueze, să învețe din greșeli și, mai ales, să își asume propriile responsabilități. Dar, tu le dai șansa asta?
În loc să îi încurajezi să-și asume responsabilități, îi împingi mai departe în „rolul de victimă”, făcându-i să simtă că nu pot reuși fără ajutorul tău constant.
Adevărul este că, în rolul de salvator, nu doar că îți epuizezi energia, dar începi să pierzi și conexiunea cu tine însuți. E ca și cum te-ai îneca într-un val de responsabilități care nu sunt ale tale și, dintr-o dată, simți că nu mai poți respira. Ajungi într-un punct în care tot ce îți dorești este să iei o pauză, dar știi că nu poți, pentru că lumea se va prăbuși fără tine.
Și, de cele mai multe ori, ajungi să te simți la capătul puterilor, epuizat, dar și cu un gust amar, pentru că ai înțeles prea târziu că, din dorința de a salva pe toți, te-ai lăsat complet deoparte pe tine.
Credințele cele mai intalnite, care țin managerii blocați în rolul de super-erou, sau ce minciuni ne spunem pentru a menține rolul de Maica Tereza:
- „Dacă nu fac eu, nu are cine să o facă!”
- „Dacă nu sunt eu, totul va fi un haos!”
- „Sunt singurul care poate pune ordine în tot, că doar eu am soluțiile.”
- „E treaba mea să mă asigur că toată lumea reușește!”
- „Succesul lor depinde de mine.”
- „Dacă nu mă implic acum, va fi prea târziu!”
Cum te poate ajuta coaching-ul?
Managerul erou va ajunge să se simtă tot mai epuizat și tot mai departe de cine este cu adevărat. În loc să își susțină colegii, ajunge să îi facă pe ceilalți dependenți de el.
Prin coaching înveți că:
- Nu trebuie să îți îngropi propria viață pentru a le rezolva pe ale altora.
- Este minunat să stabilești limite clare, să te eliberezi de povara care nu îți aparține și să împuternicești echipa ta.
- Este în regulă să spui „nu” și nu trebuie să ai grijă de toți.
- Delegarea generează motivație și angajament.
- Se poate face performanță fără a te pierde pe tine în drumul spre rezultate.
Aceste întrebări te ajuta să reflectezi asupra comportamentului tău și să găsești soluții pentru a deveni un lider mai echilibrat și mai susținător:
- Cum ar arăta succesul echipei tale dacă ai permite fiecărei persoane să își asume responsabilitatea pentru propriile idei cât si eventuale greșeli?
- Cum te-ar ajuta să delegi mai mult, să înveți să spui „nu” și să pui limite clare?
- Ce s-ar întâmpla dacă ai începe să ai mai multă încredere în capacitatea altora de a rezolva situatii care intervin?
- Care sunt efectele faptului ca îți asumi totul asupra ta, pe termen lung?
- Cum îți afectează sănătatea și echilibrul personal faptul că pui mereu nevoile tale deoparte pentru a rezolva problemele altora?
Coachingul nu este despre schimbarea comportamentului tău, ci despre a-ți da voie să crești ca lider și ca persoană. Te poate ghida să ieși din capcana salvatorului și să înveți să fii un lider care inspiră prin încredere și susținere, nu prin sacrificiu și control.
Ești gata să îți schimbi perspectiva?
Aici mai multe detalii despre formarea in coaching: https://markantconsult.ro/the-complete-coaching-training/